Doamna preoteasă a Parohiei Sfântul Gheorghe – Prozanic, soția mea – profesor NIȚĂ Elena, a trecut la Domnul !
Doamna preoteasă a Parohiei Sfântul Gheorghe – Prozanic, soția mea – profesor NIȚĂ Elena, a trecut la Domnul în dimineața zilei de 01 noiembrie 2017. Într-o zi de duminică, în data de 04 noiembrie 2012, eu și doamna mea preoteasă, pășeam cu emoție către Sfântul Altar spre a primi Sfânta Taina a Cununiei și cu speranța de a-mi fi alături toată viața.Personal, nu aș fi crezut că tot într-o dată de 04 noiembrie, de data aceasta după cinci ani, soția mea mă va lăsa și va pleca către locul de odihnă veșnică din cimitir, lăsând în sufletul meu o durere de nedescris, o apăsare și un plânset continuu amar.Este greu să poți înțelege de ce s-a întâmplat așa ceva? Foarte mulți încearcă să dea sfaturi în această perioadă. Din punct de vedere teoretic sunt bune, dar practic dacă i-aș pune în fața unei asemenea întâmplări nu ar știi ce să spună sau cum să treacă peste acest episod dramatic, pentru simplu motiv că ei nu au trecut peste ce trec eu (pot numai decât să își imagineze tragedia prin care eu trec).Pe doamna mea preoteasă NIȚĂ Elena, au cunoscut-o foarte puțini dintre cei care în ultimele zile au venit să-i aprindă o lumânare la căpătâiul ei. Mă gândeam că poate mai bine era dacă mulțimea aceasta venită la catafalcul ei îi arăta în timpul vieții dragostea și respectul pe care il poartă. S-a stins o viaţă de om cu un rost important în această viaţă, eu mi-am pierdut soţia (totul) şi parohia îşi pierde pe doamna preoteasă. A fost “scenaristul și regizorul din spatele unui film, “filmul” realizărilor noastre în căsnicie și în parohie (deloc puține din acești aproape patru ani de când eu și doamna mea preoteasă am încercat să aducem credincioșilor noștri bucuria comuniunii în marea familie – Parohia). Doamna mea preoteasă făcea ceea ce de multe ori eu nu ajungeam să mai fac, doamna mea preoteasă mergea acolo unde eu nu ajungeam să mai fac acest lucru. Deși nu am avut copii, pentru mulți copii ai parohiei le–a fost ca o mamă, prietenă apropiată și un sfătuitor de nădejde. Copiii m–au emoționat în aceste zile de priveghi la căpătâiul doamnei mele preotese, care prin sinceritatea lor mărturiseau cuvintele și sfaturile date de doamna mea preoteasă în ajutor și fiecare rememorând momentele cele mai frumoase petrecute alături de doamna preoteasă.A plecat prea devreme lăsând în urmă tristeţe, durere şi …., nu îmi găsesc cuvintele care să descrie starea trăită de mine personal în aceste momente legate de moartea neaşteptată a mult iubitei mele soții – doamna mea preoteasă.Pomenirea ei să fie veșnică din neam în neam!Cu mâhnire, durere și supărare în suflet, soțul și părintele tău NIȚĂ Ștefan Cătălin.