Activitatea „Mult îmi place și
iubesc, portul nostru românesc”, a fost dedicată anului 2019, „An
omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor
gospodari)” în Patriarhia Română dar și ca un omagiu adus celei care a fost
fondatoarea proiectului Tinerețe –
Educație – Literatură, care a avut drept scop desfășurarea de
activități dedicate copiilor și tinerilor din Parohia Prozanic, ș-anume, soția
mea, doamna preoteasă profesor Elena Niță.
Zilele acestea, s-au împlinit doi ani, de când soția mea, doamna preoteasă
a Parohiei Sfântul Gheorghe – Prozanic, profesor Elena Niță a plecat la Domnul.
Toate proiectele de la nivelul parohiei noastre începute de soția mea, merg
azi mai departe prin Fundația care îi poartă numele „Fundația Preoteasa Elena a
Parohiei Sfântul Gheorghe – Prozanic, din comuna Vasilați,
județul Călărași“ care funcţioneazã în cadrul Bisericii Ortodoxe Române
– Episcopia Sloboziei și Călărașilor, cu binecuvântarea Preasfințitului
Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, având ca patroni
spirituali pe Sfinții Împărați Constantin și Elena şi pe Sfânta Cuvioasă
Parascheva de la Iași.
Puţini sunt oamenii care dăruiesc iubire fără zgârcenie, spontan, fără nici
un interes şi o oferă semenilor lor doar pentru că nu mai pot trăi decât
dăruind iubire, doar fiindcă sunt oameni ce nutresc permanent sentimente de
compasiune, doar fiindcă sunt oameni care trăiesc numai pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pe aproapele, doar fiindcă sunt oameni care trăiesc
orice clipă a vieţii lor cu bucurie şi se lasă permanent în Voia
Domnului, sunt oameni care se sacrifică pentru cei din jurul lor, care pot
ajunge să dăruiască dacă e nevoie şi viaţa lor altora.
Soția mea, doamna preoteasă Elena, a fost unul din acei puțini oameni care a
dăruit iubire necondiționat, fără zgârcenie, l-a iubit pe Dumnezeu, a iubit
parohia noastră, pe credincioșii ei și a iubit foarte mult copiii și tinerii, cu
talent şi multă dăruire, s-a îngrijit ca elevii ei să cultive dragostea pentru
credinţa ortodoxă, limba română şi cultura românească.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „prezenţa preotesei la biserică este
esenţială, iar lipsa ei din viaţa parohiei constituie un afront pentru
credincioşi”. Putem spune că „DA” soția
mea, doamna preoteasă Elena lipsește de lângă mine, de lângă noi, dar prin
prezența noastră în rugăciune este un moment de cinstire a doamnei
preotese Elena și de comuniune cu ea în iubirea lui Dumnezeu, deoarece
iubirea izvorâtă din rugăciune este mai tare decât moartea. Să nu se întristăm
peste măsură, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, ca păgânii cei fără de
nădejde, ci să ne mângâiem având credința că Hristos Domnul, Cel ce a biruit
moartea, va învia pe toți cei decedați (cf. 1 Corinteni 15, 22), iar
cei care au crezut în El vor fi pururea împreună cu El (cf. 1 Tesaloniceni 4,
13-18).
Bunul Dumnezeu să o odihnească pe soția mea,
doamna preoteasă Elena, în pacea şi lumina Împărăţiei cerurilor! Veșnica ei pomenire din neam în neam!
A consemnat cu putere de la Dumnezeu, Preacucernicul
Preot Niță Stefan Cătălin, Paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe” Prozanic
