Gala concursului „MULT ÎMI PLACE ȘI IUBESC, PORTUL NOSTRU ROMÂNESC”dedicată doamnei preotese Elena, la împlinirea a doi ani de la trecerea la Domnul

Activitatea „Mult îmi place și iubesc, portul nostru românesc”, a fost dedicată anului 2019, „An omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari)” în Patriarhia Română dar și ca un omagiu adus celei care a fost fondatoarea proiectului Tinerețe – Educație – Literatură, care a avut drept scop desfășurarea de  activități dedicate copiilor și tinerilor din Parohia Prozanic, ș-anume, soția mea, doamna preoteasă profesor Elena Niță.  

Zilele acestea, s-au împlinit doi ani, de când soția mea, doamna preoteasă a Parohiei Sfântul Gheorghe – Prozanic, profesor Elena Niță a plecat la Domnul.

Toate proiectele de la nivelul parohiei noastre începute de soția mea, merg azi mai departe prin Fundația care îi poartă numele „Fundația Preoteasa  Elena  a  Parohiei  Sfântul  Gheorghe – Prozanic, din comuna Vasilați, județul Călărași“ care funcţioneazã în cadrul Bisericii Ortodoxe Române – Episcopia Sloboziei și Călărașilor, cu binecuvântarea Preasfin­țitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, având ca patroni spirituali pe Sfinții Împărați Constantin și Elena şi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași.

Puţini sunt oamenii care dăruiesc iubire fără zgârcenie, spontan, fără nici un interes şi o oferă semenilor lor doar pentru că nu mai pot trăi decât dăruind iubire, doar fiindcă sunt oameni ce nutresc permanent sentimente de compasiune, doar fiindcă sunt oameni care trăiesc numai pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pe aproapele, doar fiindcă sunt oameni care trăiesc orice clipă a vieţii lor cu bucurie şi se lasă permanent în Voia Domnului, sunt oameni care se sacrifică pentru cei din jurul lor, care pot ajunge să dăruiască dacă e nevoie şi viaţa lor altora.

Soția mea, doamna preoteasă Elena, a fost unul din acei puțini oameni care a dăruit iubire necondiționat, fără zgârcenie, l-a iubit pe Dumnezeu, a iubit parohia noastră, pe credincioșii ei și a iubit foarte mult copiii și tinerii, cu talent şi multă dăruire, s-a îngrijit ca elevii ei să cultive dragostea pentru credinţa ortodoxă, limba română şi cultura românească.   

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „prezenţa preotesei la biserică este esenţială, iar lipsa ei din viaţa parohiei constituie un afront pentru credincioşi”.  Putem spune că „DA” soția mea, doamna preoteasă Elena lipsește de lângă mine, de lângă noi, dar prin prezența noastră în rugăciune este un moment de cinstire a doamnei preotese Elena și de comuniune cu ea  în iubirea lui Dumnezeu, deoarece iubirea izvorâtă din rugăciune este mai tare decât moartea. Să nu se întristăm peste măsură, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, ca păgânii cei fără de nădejde, ci să ne mângâiem având credința că Hristos Domnul, Cel ce a biruit moartea, va învia pe toți cei decedați (cf. 1 Corinteni 15, 22), iar cei care au crezut în El vor fi pururea împreună cu El (cf. 1 Tesaloniceni 4, 13-18).

 

Bunul Dumnezeu să o odihnească pe soția mea, doamna preoteasă Elena, în pacea şi lumina Împărăţiei cerurilor!   Veșnica ei pomenire din neam în neam!

 

A consemnat cu putere de la Dumnezeu, Preacucernicul Preot Niță Stefan Cătălin, Paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe” Prozanic