Dor de doamna
preoteasă
Autori:
Oprea Nicoleta – elevă în clasa a VI-a
Ioniță Ana Maria – elevă în clasa a VII-a
Oprea Alina și Oprea Alesia
Doamne eu îți
mulțumesc,
Pentru tot
ce-mi dăruiești.
Dar, sunt un
pic supărată
Că mi-ai luat
ființa dragă.
Pe a mea
doamnă preoteasă,
Doamna scumpă
și frumoasă.
Iar acum că
nu mai este,
O păstrez ca
o poveste,
O păstrez în
amintire,
Căci o simt
mereu cu mine.
Eu știu că îi
este bine,
Că e mereu
lângă Tine.
Iar când mie
îmi este greu,
Ea este
îngerul meu.
Pentru mine
ea va fi
Scopul meu de
zi cu zi.
Să duc mai
departe tot,
Ceea ce ea a început.
Și ca drept
de mulțumire,
Pentru tot ce
m-a-nvățat,
I-am compus o
poezie,
Din suflet cu
mare drag.
Sper acum să
ne privească,
Și de sus să
ne zâmbească,
Noi mereu ne
vom gândi,
La ea în
fiecare zi.
Și acuma, bun
părinte,
Vă rugăm, nu
vă-ntristați,
Noi vrem să
vă mulțumim
Pentru tot
ce-ați realizat.
Pentru
sfaturi și ajutor,
Pentru
sprijin și umor,
Iar dacă vă
va fi greu
Noi aici vom
fi mereu.
Suntem mici
și nu știm cum,
Ajutor noi vă
vom da,
Dar un lucru
este sigur,
Singur nu vă
vom lăsa.
Vă iubim, vă
respectăm,
Și de aceea
ne rugăm,
Să vă țină
Dumnezeu,
Sănătos, cu
noi mereu.