O nouă activitate în cadrul Concursului Național Catehetic 2022 „Rugăciunea în viața mea” în Parohia Prozanic

Anul 2022 a fost proclamat în Patriarhia Română, Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț. Între manifestările culturale şi educaţionale, programate cu prilejul anului omagial şi comemorativ, Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române, organizează Concursul Național Catehetic „Rugăciunea în viața mea”, desfăşurat în eparhia noastră cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor.

Concursul își propune să cultive relaţia de comuniune a omului cu Dumnezeu şi cu aproapele prin rugăciune, accentuând rolul şi necesitatea acesteia în viaţa Bisericii şi a credincioşilor.

În acest sens duminică, 13 februarie 2022 în parohia Sfântul Gheorghe Prozanic din cadrul Protopopiatului Olteniţa, Episcopia Sloboziei și Călărașilor a avut loc în cadrul Concursului Național Catehetic „Rugăciunea în viața mea”, activitatea în sistem on line: Rugăciunea mea din secțiunea Activități ale grupului catehetic a proiectului coordonat de părintele Niță Ștefan Cătălin.

„Mai avem timp să ne facem rugăciunea”? „Avem foarte multe respon­sa­bilități și nu ne mai rugăm”? „Care este rugăciunea cea mai apropiată de sufletul vostru?”, au fost întrebări adresate participanților.

Din răspunsurile date s-a evidențiat faptul că viața noastră de rugăciune poate suferi modificări substanțiale atunci când ne confruntăm cu evenimente majore. Responsabilitățile pe care ni le-am asumat și pe care le avem de împlinit se pot înmulți brusc, lăsându-ne fără prea mult timp liber sau forțându-ne să ne regândim prioritățile. Însă există un singur aspect esențial de care nu avem voie să ne atingem atunci când ne restabilim priorită­țile sau când avem de înfruntat un program mai încărcat, și anume rugăciunea. Nu există nici o scuză pentru abdicarea de la urmarea propriului canon de rugăciune. Indiferent că acest canon de rugăciune este lung sau scurt, că a ajuns să constea în câteva minute intense sau într-un „evantai” de imnuri, catisme și metanii risipite de-a lungul întregii zile, trebuie păstrat, deoarece altfel ajungem în situația de a lucra iresponsabil, uitând de Dumnezeu și de importanța Lui în viața noastră.

Participanții și-au împărtășit din rugăciunile care au constituit temelia vieții și creșterii lor spirituale, exemplificând momente de cumpănă din viața lor, când rugăciunea le-a oferit eliberarea de teamă, lăsând loc pentru pace şi speranţă.

Sfântul Ioan Scărarul ne învață în capitolul 28 din lucrarea sa Scara: „Rugăciunea este, după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, susţinătoarea lumii, împăcarea cu Dumnezeu, maica lacrimilor şi fiica lor, ispăşirea păcatelor, pod de trecere peste ispite, peretele din mijloc în faţa necazurilor, zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor fiinţelor netrupeşti, veselia ce va să fie, lucrarea neîncetată, izvorul virtuţilor, pricinuitoarea harismelor, sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea tristeţii…”.

Activitatea în sistem on line: Rugăciunea mea, a fost una constructivă, am învățat cu toții că rugăciunea este cel mai mare privilegiu dat omului de Dumnezeu, așa cum ne învață și părintele Sofian Boghiu:

1. Să facem din rugăciune o obişnuinţă zilnică şi nu doar un gest ocazional.

2. Să nu înceapă ori să se termine ziua fără rugăciune.

3. Cel mai bine e să găsim un timp dedicat doar pentru rugăciune. În acest fel îi mulţumim lui Dumnezeu, Cel care ne dăruieşte toate clipele vieţii noastre.

4. Oricât de grăbiţi am fi dimineaţa ori de obosiţi seara, trebuie să ne rugăm cât de puţin. Rugăciuni ca „Tatăl nostru”, „Cuvine-se cu adevărat” ori rostirea rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!”) aduc pacea şi binecuvântarea în viaţa noastră.

5. Un creştin adevărat se roagă citind Rugăciunile serii, Rugăciunile dimineţii, Acatiste, Paraclise. Să ne străduim să devenim „profesionişti” ai rugăciunii, să ne impunem o regulă de rugăciune, după ce am discutat-o, mai întâi, cu duhovnicul nostru.

6. Rugăciunea este absolut necesară pentru igiena sufletească.

7. Un suflet care nu primeşte rugăciunea zilnică este ameninţat de tristeţe şi de prăbuşirea în deznădejde.

A consemnat:

Preacucernicul Preot Niță Stefan Cătălin,

Paroh al Parohiei „Sfântul Gheorghe” Prozanic